Sabato Italiano la Casa Kieser: canzonete napolitane cântate de la balcon

Sunt seri în care muzica nu are nevoie de scenă, ci doar de un balcon și de câțiva oameni care se opresc din vorbit. Așa a fost Sabato Italiano, evenimentul organizat la Casa Kieser din Iași, unde tenorul Gabriel Bîrjovanu, fondatorul SCANDINAVIA Music School, a cântat canzonete napolitane de la balcon.

Serenada, așa cum s-a născut ea

Canzoneta napolitană nu s-a născut în sălile de concert, ci sub ferestre. Este muzica orașului Napoli: melodii scrise pentru voce și chitară sau mandolină, cântate în curți interioare, pe străzi înguste și, foarte des, de jos în sus, către un balcon. Genul a devenit celebru în secolul al XIX-lea, când festivalurile populare napolitane lansau în fiecare an cântece care se răspândeau apoi în toată Italia. De acolo au intrat în repertoriul marilor tenori și au rămas acolo până astăzi.

Seara de la Casa Kieser a inversat firesc geometria: de această dată, vocea a venit de sus. Publicul a ridicat privirea, iar sunetul a coborât printre ziduri și balcoane. Este exact contextul pentru care a fost scrisă această muzică – apropiat, neprotocolar, fără distanța unei săli de concert.

Povestea serii, spusă de tenor

După eveniment, Gabriel Bîrjovanu a povestit el însuși cum a trăit acea seară:

M-am simțit cu adevărat apreciat aseară, la evenimentul Sabato Italiano, organizat la Casa Kieser. Am avut bucuria să cânt de la balcon canzonete napolitane, într-o atmosferă superbă, care m-a făcut să mă simt pentru câteva ore chiar în Italia. Vă recomand din suflet să treceți pe la Casa Kieser, să savurați un espresso sau un Aperol Spritz și să vă bucurați de acest loc minunat. Este superb amenajat (veți vedea chiar și rufe puse la uscat între apartamente) și o să vă simțiți ca în Italia — dar în Italia aceea curată, elegantă și cu foarte mult bun gust. Mulțumesc pentru invitație și pentru atmosfera minunată!

Ce face dificilă o canzonetă

Pentru un tenor obișnuit cu scena de operă, canzoneta pare, la prima vedere, partea cea mai comodă a repertoriului. În realitate, este una dintre cele mai expuse. Nu are orchestră după care să te ascunzi, nu are recitativ care să pregătească publicul și nu iartă nicio inflexiune falsă. Totul se decide în câteva minute și în câteva lucruri foarte concrete:

• Legato – fraza trebuie să curgă neîntreruptă, ca o vorbire cântată.
• Dicția – dialectul napolitan are propria muzicalitate, diferită de italiana literară.
• Rubato – libertatea de tempo, fără de care cântecul devine rigid și școlăresc.
• Măsura emoției – canzoneta trăiește din sinceritate, nu din volum.

Este un gen pe care Gabriel Bîrjovanu îl abordează frecvent, alături de operă, operetă și lied. Iar într-un cadru precum cel de la Casa Kieser, aceste patru cerințe se aud imediat, fără filtru.

Detaliile evenimentului

De la balcon, înapoi în sala de curs

Pentru o școală de muzică, serile de acest fel nu sunt doar apariții publice. Sunt cel mai bun argument pe care îl putem aduce în fața unui elev care întreabă de ce lucrăm luni întregi la o singură frază. Pentru că, atunci când vocea trebuie să umple un spațiu deschis, fără sala și acustica unui concert obișnuit, se aude fiecare oră de studiu – și fiecare oră sărită.

Iar dacă treceți prin Iași, recomandarea rămâne cea a tenorului: un espresso sau un Aperol Spritz la Casa Kieser, într-un loc care reușește, fără efort și fără exagerare, să aducă puțină Italie în oraș.